Ziua Dunării

Dunarea 1

La 29 iunie, în localitatea Giurgiulești, Cahul, vor fi organizate un şir de activităţi consacrate Zilei Dunării, la care va participa conducerea Ministerului Mediului, reprezentanţi ai Guvernului, Parlamentului, autorităţii centrale de mediu şi instituţiilor subordonate, autorităţilor publice locale şi ai societăţii civile. 

Dunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (Germania), de unde culege doi afluenţi, Brege şi Brigach, care emerg de sub vârful Kandel (1241 m) şi se unesc la Donaueschingen (678 m), în curtea castelului Fürstenberg.

Cumpăna apelor urmăreşte, în partea de sud, crestele Munţilor Alpi, Dinarici şi Balcani, care separă bazinul hidrografic al Dunării de bazinele învecinate ale Mariţei, Strumei, Vardarului şi Drinei, iar pe partea de nord, crestele Munţilor Jura, Boemiei şi Carpaţilor îl separă de bazinele Rinului, Elbei, Oderului, Vistulei şi Nistrului.

Artera principală a Dunării s-a format la sfârșitul Pliocenului şi începutul Cuaternarului, ca urmare a drenării succesive, în timp, a unor lacuri imense din bazinele Vienei, Panonic şi Pontic, care fuseseră separate din Marea Sarmaţiană ca urmare a ridicării sistemului montan.

Importanţa Dunării, ca linie de demarcaţie şi cale de comunicaţie, este recunoscută din antichitate: de la Regensburg până aproape de vărsare, reprezenta limita septentrională a marelui Imperiu Roman, care a creat pe traseul său numeroase oraşe cetăţi.

Dunarea 2Catenele muntoase, alcătuite din roci dure, reprezintă şi limitele convenţionale care împart Dunărea în trei sectoare principale: Dunărea superioară (sectorul alpin), Dunărea mijlocie (sectorul panonic), Dunărea inferioară (sectorul carpato-pontic).

Pentru multe popoare ale Europei fluviul Dunărea este leagănul existenţei, trecutul şi viitorul, 80 milioane de locuitori ai continentului folosind resursele de apă ale Dunării. Proslăvit şi cântat în operele marilor istorici, compozitori, poeţi şi pictori, în ultimele decenii el a devenit pentru majoritatea europenilor nu numai un simbol al unirii, dar şi un criteriu de înţelegere a responsabilităţii şi securităţii ecologice pentru fiecare din noi şi a generaţiilor viitoare.

Dunărea şi afluenţii ei constituie un sistem ecologic unic, un complex preţios de teritorii naturale. Fluviul serveşte ca sursă de apă potabilă, în agricultură, industrie, pentru producerea energiei electrice, şi în scopuri recreative.

În ultimul deceniu al secolului trecut a fost constatată degradarea calitativă a apei în fluviul Dunăre. Pe măsura creşterii aportului de poluanţi, starea ecologică a fluviului s-a înrăutăţit treptat în cursul lui mijlociu şi inferior.
Delta Dunării are o varietate remarcabilă, cuprinzând 135 de specii de resurse biologice acvatice. Majoritatea acestora sunt specii de apă dulce, dar sunt reprezentate şi specii marine precum şi specii eurihaline care se întâlnesc în Marea Neagră şi pătrund în Deltă şi în Dunăre în timpul sezonului de reproducere.

Aproximativ o treime dintre specii de resurse biologice acvatice au fost şi sunt valorificate economic prin pescuitul comercial intensiv, inclusiv speciile de peşti din familia  sturioni (specii pentru care este stabilită prohibiţia pentru o perioada de 10 ani, începând cu a. 2006) şi scrumbia de Dunăre (Alosa pontica).

De asemenea pe cursul Dunării mai pot fi semnalate speciile de peşti: Morunul (Huso huso), păstruga (Acipenser stellatus), nisetrul (Acipenser giildenstaedti), cega (Acipenser ruthenus), păstrăvul de munte (Salmo trutta fario), lipanul (Thymallus thymallus), crapul (Cyprinus carpio), caracuda (Carassius carassius), mreana (Barbus barbus), plătica de dunăre (Abramis brama danubii), cosacul (Abramis ballerus), roşioara (Scardinus erythrophthalmus), babuşcă (Rutihis rutihis), cleanul (Leuciscus cephalus), şalăul (Sander lucioperca), ştiucă (Esox lucius), biban (Perca fluviatilis), boiştean (Phoxinus phoxinus), ghiborţ de dunăre (Gymnocephalus baloni).

Dunarea 3Situaţia populaţiilor de sturioni în fluviul Dunării este asemănătoare cu cea pe plan mondial, începând cu 1950 efectivele celor 5 specii de sturioni întâlnite în Dunăre se află în declin extrem de accentuat. Principala cauză a scăderii dramatice a numărului de sturioni sunt barajele şi alte construcţii ce limitează migraţia către locurile de depunere a icrelor, pescuitul excesiv şi braconajul care aprovizionează piaţa neagră de caviar.

Începând cu anul 1993, statul nostru participă activ în activităţile  Programului Dunărean, în cadrul căruia, în 1995, a fost elaborat Planul regional strategic de acţiuni pentru protecţia mediului. Pe parcursul ultimilor ani, au fost întreprinse  diverse măsuri care au condus la îmbunătăţirea stării ecosistemelor din bazinul Dunării.  Instituţiile responsabile de managementul resurselor naturale subordonate Ministerului Mediului au fost dotate cu utilaj performant, care a permis obţinerea datelor veridice şi compatibile cu privire la starea apelor pentru râurile din bazinul fluviului Dunărea. Aceasta, a adus la întreprinderea măsurilor adecvate privind utilizarea raţională a resurselor naturale din zonă. 
Politica statului în domeniul protecţiei resurselor de apă, promovată de către Ministerul Mediului, se efectuează în conformitate cu recomandările Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR) şi prevederile Directivei Cadru privind Apa a CE. În acest sens, Ministerul Mediului a elaborat Legea apelor, care a intrat în vigoare în luna octombrie 2013, 18 acte normative care pun în aplicare prevederile acestei legi, au fost create districtele hidrografice Nistru şi Dunărea-Prut şi Marea Neagră, au fost identificate şi delimitate corpurile de apă pentru care se elaborează un Program de măsuri în vederea îmbunătăţirii stării apelor.

La nivel european, un instrument de bază pentru corelarea dezvoltării socio-economice cu gospodărirea durabilă a resurselor de apă la nivel bazinal îl reprezintă Strategia Dunăreană. Printre priorităţile Republicii Moldova în cadrul acestei strategii este de menţionat protecţia mediului prin dezvoltarea şi extinderea infrastructurii utilităţilor (alimentarea cu apă potabilă, reţele de canalizare), asigurarea epurării apelor uzate pentru toate aglomerările umane, protejarea biodiversității, păstrarea și extinderea zonelor împădurite.

Realizarea politicilor în domeniul protecției ecosistemelor acvatice, în contextulsemnării Acordului de Asociere RM – UE,capătă o deosebită importanță în vederea asigurării dezvoltării economice durabile, protecției resurselor naturale și bunăstării materiale a cetățenilor țării noastre.

Ziua Dunării este pentru Ministerul Mediului un prilej de a focaliza atenţia opiniei publice asupra necesităţii protejării apelor din bazinul acestui fluviu şi de a reliefa îndatoririle şi responsabilităţile noastre, a tuturor, în vederea prevenirii  poluării apelor cu substanţe periculoase mediului şi sănătăţii populaţiei. 

 

 

Sursa http://mediu.gov.md/index.php/serviciul-de-presa/noutati/1791-ziua-dunarii

Ziua Dunării